Să facem arta să râdă de propriul ei public,
Avid, să le stoarcem fâstâcelile și grimasele a mirare
Până când vor renunța la orișice întrebare
Și resemnați își vor croi răspunsul, mai feroce sau mai ludic,
Din visele și temerile lor, din carnea propriei neputințe
Încât disertația criticilor “Ce vrea să spună poetul?”
Să cadă în neființă!

(4-aug-2002)