"Eu am fost câni-n viața asta! Iar hoția mea n-o fost hoție, eu am scos mațâli afară și mi-or dat doișpe ani jumate..."
"În noaptea asta vine ăla cu muierea. Să mor eu în pușcărie de n-o fi așa..."
"Care, mă?"
"Lasă. Tu ce mai scrii acolo? Amintiri?"
"Iară mă duc eu la salonul 3, să mă culc..."
"Ia, și eu..."

unde se ascunde adevărul faptelor ce evenimente au atributul realității și care e partea ficțiunii sau, pur și simplu, a falsei interpretări?
jucăm un joc în care transcendem cu ființa noastră piesă cu piesă și ca-n orice joc nu poți ști unde este perdanta uiți locul de plecare uiți scopul propus într-un moment de euforie trăiești numai diversitatea locului a spațiului care naște copii locale ale propriei figuri e numai un joc din care nu scapi fugind ci reușind a sta pe loc atunci spinarea ta întocmai lichidelor cu grad mare de similitudine cu asemănări cu totul întâmplătoare care se nasc la fel de simplu cum se rup tulpinile de plantă crescută aiurea

"Îl poți băga singur în cămașa de forță."
"Hmmmm!"
Ticu: "Mama m-o făcut în pădure și de născut m-o născut în tractor."
"S-o rupt apa și-o ieșit vagabondu ăsta care sunt eu."
"Be-o tătă, că mie nu-mi mai trebe."