Întotdeauna începem cu fruntea
albă ca un lotus în buchetul miresei
pe frunte aruncăm două șuvițe răzlețe
continuăm sigur cu obrazul bărbia
alăturăm buzele – alungăm o urmă discretă
de zîmbet – stai liniștită te rog
sprijinim temeperamentul pe nas
(toate batistele se gâdilă pe înfundate în buzunare)
la final ochii tăi infiniți
două fântâni pe unde se scurge
lumea