Am rămas doar eu și umbrela...
stăteam amândoi închiși și râdeam de ploaie.
Umbrela, se uita cu o aripă ridicată la mine, râzându-mi în față
Ce prost ești.
Nici tu nu îmi ești mai de folos mie decât iți sunt eu ție.
Și mă ții închisă!

Umbrela mea, brusc, se credea personaj de fabulă!
Am deschis-o și am lăsat-o în ploaie!
Să o-nvăț minte!

39 cu 5.
Cine mai e prost acum?
I-am spus eu ei!

Mami, tati! M-am deschis!
Simt eu că m-am deschis!
39 cu 7.

Mami, unde-i tati?
Să-i spui că m-am deschis!
i-am spus vreodată că îl iubesc?
Nu cotează, așa suntem noi...
Tre să știe el!

39 cu 9.

Tati, de ce plânge mami?
Întreab-o! Spune-i să-ți spună!
De ce mă lăsați aici?
Uitați!
m-am deschis!
Nu e bine?

Dar cine mai numără?

Rămâi așa. Deschisă!
Am văzut eu un film unde se zbura cu o umbrelă...
Tre’ să fie frumos!
A naibii ploaie. E peste tot!
A naibii umbrelă. M-a lăsat plutind!


09 Aprilie 2007