fascinați de vraja nimicului
am înghițit moartea
și ne-am dizolvat în propria umbră

nu mai putem umple cu trupul
distanța dintre ochi și inimă

întunericul tremură când ne privim
prin rănile transparente ale lui Iisus
pe care le-am scrijelit fără să știm de ce
trezindu-ne în afara noastră

cu mâinile inerte așteptăm
atingerea ce ne îmbracă pe dinăuntru
în cămașa necusută