scriu aceste rânduri ghiftuit de ouă și drob mă simt
potrivit după ritmul unui gălbenuș de teama căruia
rareori adorm
în somn mă bate viul din el cu picioarele

chiar și vânătorul poate muri de aprindere la plămâni
cărând în spate pe un drum prea lung vânatul doborât
cu mână sigură

nu întâmplarea îi constrânge pe oameni să vorbească
în somn
ci premoniția
oricât de înaltă flacăra
nu poate mistui frigul și foamea

singurii martori îmi sunt bocancii acoperiți de praf
și cenușă

când poți însuma cele ale vieții într-o foaie de cort
și o raniță
ești pe drumul bun
orice munte este o insulă
vor ajunge la inima ei însângerații cărora pe distanța
dintre copil și adult
le-au crescut din coate iarbă și flori

poate de aceea soarele ocolește în mod egal pietrele
pe care eu le împart în secunde
și ceața se ridică printre brazi ca un cârd de fantome

lângă o brândușă
un pui de ciută rătăcit mă privește cu ochii mei
de altădată