Eu am copilărit în livezi până la brâul de var al pomilor în floare, în podul cu mere uscate și struguri feriți de ninsoare. Pe umărul drept se așeza împovărându-mă brusc și fără sfială pasărea fulgerată în zbor, viitoarea mea îndoială.
Bunica venea de la bal cu pantofii stâlciți, părinții veneau de la țarnă obosiți, obosiți. Fratele meu adormise în șura cu fân și mă ruga să nu-l spun. Noi doi eram primii culegători de nuci…
Făceam colibe de salcă printre butuci.
Păzeam gâște, oi, vite și cai. Ciopleam din alun fluiere în rai. Aruncam cu bâta în nori și așteptam să plouă cu flori.
Apoi am sădit amândoi în grădina de la oraș câte un măr, apoi a murit tata. Noi am plecat unul încolo și unul încoace…
Și merii au crescut și mama în fiecare dimineață îi privește și tace.