Miroase a tămâie
de la celălalt capăt al oaselor.

Cohorte de microorganisme pe stetoscop,
în pliurile cortinei, pe sternul îmblânzit.

Bumerangul privirii tale trece prin carnea mea
nedormită de săptămâni,
se face una cu mine,
mă împart în cuburi,
uitați-vă, sunt mozaic transparent,
astăzi dau spectacol caleidoscopic.

Lumea nu are culoarea sângelui dimineața?

Vor veni,
ocelii lor supraveghează ultima bucată de epidermă nearată.

Noaptea ne reușesc toate minunile,
înviem morți pe săturate,
în zori se răzvrătesc, pleacă în alte religii.