un fel de moarte ne-a lovit
nici nu mai știu pe unde ești
copilărie a mea cu flori la ferestre
de ce nu mai stai lângă mine
când trec obosit și matur
printre oamenii aceștia străini

poți să vii oricând înapoi
și să stai la mine acasă cât vrei
chiar dacă plec uneori să te caut prin lume
cu un surâs răstălmăcit în colțul gurii
tu flutură-ți pleoapa a cântec de lună april
și nu lăsa iubirea sau patima stângace și-absurdă
să pună caravenei noastre gri coviltir

de afară se vede o femeie cu umerii aduși înainte
privind pe fereastră stingher
înăuntru însă rămâne
doar urma pasului tău
pierdut prin lume acum

asculta poezia in lectura autoarei