el urcă pe scară o lumină
tu sprijini lemnul primei trepte
țâșnește strigătul dintr-un perete
el urcă pe o scară soarele
tu îți încalți în alb picioarele

el urcă a doua zi din nou aceeași scară
tu primei trepte semn îi faci
el scrijelește-n cer o dungă
ieși noaptea pe furiș și o îmbraci

a treia zi el urcă tot mai sus lumina pe o punte
nici nu mai știi de primul semn în aer îl arunci
de dimineață două păsări își fac cuib sub frunte
una e frigul cealaltă somnul blând al unei cruci


eu sunt
sub scara lui
pământ