să-l bat în gură de timp cu secunda lui pe limbă
ce o scuipă în lumină mă ia-n râs ochiul mi-l plimbă
spart la burtă mațul gros mestecă urzicile
se împerechează câinii iată cu pisicile
toamna

umbra mea pleacă la muncă dinspre zori e beată
stă la gardul dimineții altă umbră dezbrăcată
îi tresaltă țâțele a ieșit puțin din trup
umbra asta răsturnată locuiește într-un stup
primăvara

ziua mea de naștere este un clopot
lumea-l trage prin ureche ca pe ața dintr-un zgomot
e subțire are noduri nouă
zgomotul pe ouă
vara

pun să fiarbă la foc mic apă deocheată
leg la mâini frigul îl spăl
mă îmbrac cu el
plecăm
E timpul