râurile au nevoie de pietre
ți-am scris asta în miezul frunții
cu fierul roșu

cât de sus sună sticla din geamuri
sărind
să ne prindă milioane de amândoi
împreună
fiecare cerc din această replică
e o replică
din ce în ce mai mare, tot mai mare
până o înghite un punct

umblă
fă zgomot prin lume/ calcă pe capete / pune bombe/ răstoarnă istoria/ găurește criza de real
treci x și o
dintr-o minte în alta
o să ajungă în cele din urmă
aici
o arsură
de ziar
lipită târâș, urmându-mă
talpă pe talpă

îmi trece prin piept
punctul
din care nu te pot lua cu mine