de mult citesc în parc îmi pare
că nici o floare nu s-a scuturat
atâta doar
aleile-s mai lungi
copacul mai înalt
nu mai ajung la păsări azi cu mâna

ai fost aici și m-ai strigat la joacă
am tresărit și cartea s-a închis
trece un câine
latră de plictis
în loc de ochi cu globi de păpădie

când bate vântul mi se face frică
de suflete murite în tulpine verzi
strig autorului:
ce-ai mai putea să vezi
de crucile acestea scoase sub tipare

a înverzit pământul plante surde
ori s-a ascuns în gâtul meu un mut
o broască
mă dă râiei de urât
ce-a cutezat să-i scuipe vorbe-n apă

la mal de mătase
ouă cu sunete joase

să călcăm
să gudurăm

apa