Fost-am pelerin al duhului
Și perindat-am temple după temple
Căutând în orișice cotlon
Portița către un alt tărâm
Rătăcind
Am stârnit praful potecilor
Am rupt pânzele grele ale păianjenilor
Am spart liniștea bolților
Și am trezit sfinții adormiți în pridvoare
În lumina galbenă a amiezilor de vară.
Până într-o zi
Când am furișat vinovate priviri
În penumbra sfântă a unui altar uitat.
Însă nu prescura albă din prestol
Mi-a agățat privirea:
Într-un colț, stingher,
Un înger străjuia măreața taină
Iar în lumina senină a ochilor săi blânzi
Am întrevăzut într-o sclipire
Tot cerul.