Ce iz de smalț deteriorat, în perla ta canină tare,
Un prădător beligerant,pătrunzi mereu prin dormitoare;
Visezi să fii cuceritor ,mătăsuri dulci si plete fine,
Te uiți prin dioptrii la mine,și mă usuci cu-a ta privire.


Caroul s-a curbat sub semnul frumoșilor tăi ochi nebuni,
Și-acum cand ești atat de negru,incă răsari la mine-n gând.
Și răsuflarea mea răsfiră,amarii aburi ce compun,
Ființa ta , mândră,haină,cumplitul tău dulce parfum.


Aș mângâia corola-albastră ,și-aș săruta de mii de ori,
Dar ești străin și mi te-nchipui precum cireașa de pe tort.
Și mândru-ți chip in gând il zgârii cu labe de mâtză turbată,
Fugind de ochii tăi frumoși și de făptura ta crispată.

Rigid parcurgi pe drumul ăsta ca un stabilopod stingher,
Nu știi căldura să o capeți și ești udat numai din cer,
Dar marea asta cu-apă dulce,te va săpa la rădăcini,
Și pavaza-ți păcurărie se va desface-n mii de spini.