Posomorati vor plange norii
crestand lacrimi pe obrazul tau.
Lasa maruntaia ploii
sa-si spuna dorul sau!

Lasa picatura sa-ti friga buzele,
sa guste ea din gustul tau!
Las-o sa-ti mangaie tamplele,
sa te afunzi in rodul sau!

Tu sa tremuri odata cu emotia ei,
sa planga ea cu plansul tau,
s-adape ea si tu sa bei,
sa te afunzi in malul sau.

Sa te bucuri cand ploaia te saruta!
caci rabdare multa are ea
sa te iubeasca asa cruda
cu fiecare picatura a ei.