Iar tu..imi lipseai atât de mult
încât atingerea Soarelui
o asemuiam tot mai des cu a ta,
dar niciodata la fel.
Și-mi lipseai atât de mult
Încât, erai vântul care-mi mângâia părul,
Luna secera, zâmbet,
Sirius,ochiul tău stelar,
iar munții umeri
și brațe stejarii.
Printre raze te vedeam,
Universul era de partea mea,
dar erai un miraj...
O-ntreagă natură ești pentru mine,
dar n-o pot compara cu tine,
Singurul trandafir negru
care nu plânge,
aer cu parfum de liliac.
O carte cu file albe,
gata sa fie scrisă cu litere de aur,
dar cuvintele nu sunt de-ajuns!
O doamne, cât îmi lipsea
surâsul tău copilăresc,
și cât de fericită ma faci,
căci ești aievea
și te iubesc.