Nori de plumb aleargắ repezi ,ca mânați de un blestem
Ploaia bate-n ropot geamul,desfrunziții arbori gem
Fulgere brắzdeazắ cerul în sinistrele culori
Spre meleguri însorite ,zboarắ ultimi cocori.

Vântu catắ-n drum opreliști, printre crengile uscate
Șuierând ca un bezmetic peste-nvolburate ape
Vrắbiuțe solitare amețite de furtunắ,
Se ascund prin șuri, prin poduri,lupi-n haite se adunắ

Frigul îți pắtrunde-n oase, întunericul apasắ
Doamna nopții și-a veciei își ascute vechea coasắ
Presimțind venirea morții câini urlắ a pustie
Sufletul se-nalțắ-n ceruri ,mama, nu mai este vie.

Plâng pe piatra rece mamắ ,bucuriile apuse
Mângâerile duioase, pentru totdeauna duse
Pe cắrarea vieți scurtắ ,farắ patắ,farắ vicii
Mi-ai fost salbắ de luminắ și izvor de sacrificii

Plâng ca sắ descarc durerea pe natura desfrânatắ,
Biet strop aruncat de valuri, într-o mare agitatắ
Plâng ca sắ descarc durerea, pe științele aride
Ce-au gắsit perfecțiunea ,doar în arta de-a ucide.

Milioane de ființe port stigmatul morți-n frunte
Negắsind între științắ și-ntre boala lor o punte.
Milioane de morminte ,mame, frați ,surori,acuzắ
Se alocắ pentru moarte ,pentru viațắ se refuzắ.



1983