Vântul?
Vântul e un trist călător
Ce pribegește fără încetare.
Îl simți, îl binecuvântezi sau îl blestemi,
Dar el alte gânduri are,
Nu să te asculte pe tine în zori
Când atingerea sa îți dă fiori,
Sau la apus
Când suflul său te mângâie,
Ridicându-ți fruntea către nori
Cercând sâ-l cauți în albastrul cerului
Când el de fapt e înaintea ta.
Îl vezi ca un mișel ce fuge;
Îl vezi ca un prinț ce zboară;
Neștiind vreodată unde se duce
Intrebându-te a câta oară e
când îl visezi.
Si iar îl dai uitării.
Din mintea ta dispare
În neguri neaflate,
Pana din nou te-ncântă,
Sau ură-n suflet-ți sapă
Cu trista lui cântare,
Cu tristul lui cuvânt