nevigilentul paznic
a uitat
cușca deschisă.

pantere hămesite de libertate
au
năvălit printre coloanele panteonului.

nu
mai auzeau pocniturile biciului deasupra capului.
nu-au
mai fost orbite de reflectoarele mustrărilor din afară.
nu
mai miroseau moartea-care îi privea la fiecare cină,
fix in ochi.


minune!
în vrârful colților,
leoparzilor din Africa-
asa, deodată
le crescuse pana de oțel a lui Maat.
cu aceasta loveau pe scribii care au îndrăznit să-i batjocorească în fața stăprânului.


felidelor negre
le crescuse pe maxilarul inferior
balanța lui Themis.
loveau în dreapta și în stanga strugurele adevărului, să-l facă vin să-l servească la logodnă..


lunaticii nu simțeau pericolul.
treceau în continuare pe zebră; se minunau cum Dumnezeu le-a strârpit plictiseala:
zugrăvind printre dungile albe și niște pete negre









î