ar trebui să îmi lipesc degetele de fața ta
să-ți sorb imaginile din copilărie să îți sorb ca pe-o bucată de zahăr degetele lipicioase
ar trebui să te așezi în fiecare seară la capul meu să mă alinți
așa cum alint păpușa roșcată cu ochi albaștri
să-mi spui povești scrise de george sand nu e lumină nu e dar nici nu a fost între lacrimile adunate căuș
ne vom plimba când va fi lună plină uite acolo uite acolo sub zadă și pini undeva dincolo de mesteceni.
vino la capul meu cele mai frumoase povești încep nu se sfârșesc
odată cu noi







azi am citit calea șearpelui mângaiam desenul lygiei oarbe
oana se juca pe un munte de pietre
i-am vorbit despre tine
oana se juca în inima noastră pe un căluț de piatră oana este fetiță cuminte nu are tată oana are ochii mari
zâmbește asemeni mie când sunt tristă își așază pledul în fața pinilor și a zadei
așteaptă să asculte povești
scrise de george sand
șoptite de tine




(foto©Laura Cozma)