tot mai des mi se întâmplă să mă trezesc speriat. picioarele se lovesc de pat și prin unghii intră durerea. atunci sunt o pastă din anotimpul febrei. o pastă albicioasă ca piramidonul pe care bunica îl pisa în lingură turna apă apoi mesteca ușor cu degetul mic.

fricile noastre nu se spun ca să nu creadă alții că suntem slabi.
mama se teme de bărbați și de scara blocului fratele meu se teme de câini eu mă tem de femeile care-și bagă vată în sutien să-și facă sânii mari.

la fel nici jocurile noastre nu se spun ca să nu creadă alții că mai avem de crescut.

uneori mă joc de-a scafandrul. îmi închipui că aerul e o apă în care mă scufund mă prind de nas și încerc să văd cât pot sta fără să respir. trebuie să rezist mult avionul pleacă după-amiază apoi nu voi mai ști nimic de tine.
alteori îmi propun să respir repede repede repede până amețesc. atunci ne așezăm amândoi în salon. aparatele zumzăie briza umflă perdeaua mai ai viață doar cât să te zgribulești mai am viață cât să rămân ghem lângă tine.

vreau să facem dragoste.

facem dragoste.

treci mâna prin păr îmi duci capul ușor către coapse. adulmec. tresari ca pământul reavăn după furtună.

apoi gustul tău îmi amorțește limba. ca atunci când eram copil și furam prune verzi
gura se încrețea de plăcere îngropam sâmburii să crească prune a doua zi și nu mai voiam să mănânc altceva pentru tot restul vieții.

uneori te superi fără motiv.

uneori mă lovesc de lucruri și lucrurile mi se par grele.

uneori dormi în ploverul meu.

uneori facem dragoste.
atunci măduva noastră crește la loc și febra dispare.