Ca un Pygmalion împovărat de propria Galatee
caut începutul...
Mi-am pierdut suflarea în sângele ei albastru.
Acum nu mai sper să mă regăsesc,
Nici măcar nu mai am puterea de a mă căuta
În veci.
Niciodată.
Ca un artist m-am contopit cu statueta mea,
Mi-am uitat pulsul și seva în ea.
Acum sper doar să găsesc un nou început
sau să mă-mprietenesc cu sfârșitul...
Pe veci.
Doar o data.