Personalul din seara asta întârzie;
Toate locurile s-au ocupat de mult;
Soarele nevăzut se bâlbâie
Dintre creste veștejite de tumult.

Am rămas privind la geam
Cum stâlpii de telegraf se înșiruie;
Nu am pierdut decât un dram
De fericire care se năruie...

Am adâncit urmele unei curele
Cu degetul bătut de vânt,
Sperând ca-n ceața dintre stele
Să-mi regăsesc un gând...

Mi-am strămutat oasele-n unghere
Abandonând tăcerii clipe somnoroase...
Mi-am retezat privirea care doare,
Și-am descuiat, cu greață, vise...

Mă legănam în ton de așteptare,
Când șoapte tulburi mi-au răpus auzul;
Am întrebat. Mi s-a răspuns. Tonuri hilare,...
Pe banda frenezită de întreg parcursul.

La ora ceasului ce nu mai merge
Trenul s-a opintit în drum;
Iar zgomot surd și gemet de desage,
Iar fumul prefăcut în scrum....

Trecând prin raza dimineții,
Contururi vagi apar pe drum.
Mă-ncrunt, în freamătul tristeții,
Nu văd nimic, dar am ajuns-acum...

Notă : Personalul de seară, 23 august 2002