doar sunetele simple provoacă spaima, pânza
strecurată în diafragma solubilă a craniului de sare
când mă aplec pentru a mă înghiți. dinții se mulează
pe spirala picioarelor cu sunete vagi, abia auzite

dacă-mi pipăi mâna e ca și cum aș apuca o secure
și aș porni prin zăpadă până la marginea jucăriilor de pluș
urina din jurul buturugilor de carne se întinde
spre un păianjen care suge din corpul cel mai aproape de mine

am văzut un șarpe plin, stătea pe cojocul de vițel
al bunicului. mă apropiam și între noi se micșora ura
lângă semnul limbii, ochii și venele mele au respirat
am topit în gură și ultimul dumicat iar șarpele era plin

și n-am mai scos nici un sunet. mama era prin preajmă
tăia mărunt spaima mea și o punea pe foc, mă înghițisem
până la ultimul fir de păr și numai lângă ea puteam
să mă pregătesc pentru o nouă luptă cu îngerii