dormeam pe podeaua lipită
de tavanul vecinului de mai jos.
un compromis între el și oglindă
crăpase în cioburi îndulcite de sânge și de râs.

m-am trezit ud de strigătele de narcisim disperat
ce zguduiau tavanul lipit de podeaua mea.

vecinul se intimidase cu bandajul în mână.
se rănise mai mult intim decât adânc.
îl durea dedublarea în fața ajutorului meu
și urlase disperat să dispar cu tot cu el din fața lui.

mormanul de scări de la etaj pâna la parter
dipăruse sub luciul mat al toboganului
pe care alunecau toți oamenii trimiși la dracu
de alții.
vecinul mă trimise cu putere că aproape demolasem
poștașul care mă salutase și îmi ordonase slugarnic:"Să trăiți!"

timpul era imperfect și bătea cu pumnu-n masă.
copiii ce alergau pe stradă muriseră de-o bătrânețe ruptă din rai.

dormeam sub podeaua lipită de podeaua
celor cu picioarele pe pământ.