voi călători ce traversați regatul acestei inimi care nu va-nceta să fie
regatul unei slugi – dar poezia e singura eternă dinastie –
nu trebuie să vă opriți în dreptu-mi nu vreau onoruri lacrimi și cuvinte
nu vreau să văd pe nimeni aplecat în fața unei slugi preafericite
nu sunt îngrijorat că mai curând mormântul slugii poate să dispară
nimic nu mă-nspăimântă căci voi sfârși precum sunt îngropați poeții
cu limbile afară
din dinastia slugilor fac parte iubirea și iertarea îmi mărginesc regatul

dacă în lume-atâtea se confundă
niciunul din poeți nu este altul