Avalanșă de iubire și excese de hormoni
Ne conduc pe drumuri albe -
Astăzi suntem doar pioni
Ai gândirii încărcate
Și privirilor prea calde
Ce se nasc prin voia noastră,
Cu-al iubirii glas se-nchină
Într-o dragoste senină
Când vederea ți-e albastră.

Când ne iubim furați de vânt
Ca doi păgâni etern înaripați,
Descoperim văpăi,
Săpăm tainic prin gând
După trăiri din anii mult visați.

Ne-mbrățișăm barbar
În apogeele visării
Precum nebunii mereu introvertiți,
Nu risipim nimic din durerea mușcării
Prin care -reciproc-
Ne facem fericiți.

Tu mă mângâi ușor
-Ce fină-ți este palma-
Ca unui copil ce-ngână același cântec
Și rătăceși pierdută
Și tot nu îți dai seama
Că păru-mi vânturat se-așterne peste pântec.


Mai 2004