muza mea s-ar putea visa
brancardier
aranjând trupuri pe rafturile cerului

știe că
depărtările sunt legate între ele
cu lanțuri groase

nu își vede încă prea bine
cel de-al treilea braț
deși îi este de ajutor când își duce trupul lovit
spre locuri mai bune
depărtate de carne

ea
se poate considera biserică
cu toate lumânările
înfipte în nisipul irișilor ei de două ori mai adânci
decât oceanele

observație de lunetist
caii înaripați au șanse mari să moară
sub roțile mașinilor
la umbra aripilor de avion

pentru ea
folkul este o zână dezbrăcată
timpul un pahar cu lapte
în care pui sau nu miere
sânii ei niște vitrine
unde
mâinile iubiților sunt bibelouri prăfuite

nu își spune niciodată
zar
și asta îmi place

înainte de orice întalnire
se dă de trei ori peste cap
pentru a deveni
o persoană pe înțelesul oamenilor

ochii îi sunt niște
delfini
pierduți de sub controlul timpului
și neliniștile
șifoniere
uitate undeva în drum

câteodată consideră prăjitură
orice felie de întuneric în care
îi scânteiază o lacrimă

așa că

muza mea
merită să afle
infinitatea cuvântului te iubesc
rostit așa
cum știe ea să audă

cu privirea la vedere