Rugăciune…!





Am rătăcit spre Tine ani de-a rândul …
–Dar spune-mi Nemurire:
Eu,când voi fi ca Tine?
Am împletit din litere cuvântul
și, din cuvinte-am împletit … o stea.
De ce când ispitesc pământul,
și-ncerc să zbor,
nu pot să zbor spre ea?

–Ai învățat ce-nseamnă
să “mori pentru-a trăi”?

–Să mor Tu vrei…
Când caut viața-n versuri
și-n rime zi de zi?
Când caut ca-n tăcere să picur … un cuvânt
care să facă valuri de gânduri pe pământ?
Când vreau, ca … prin cuvinte,
etern de a trăi
să mor îmi spui …?
Dar Nemurire spune-mi: ca Tine când voi fi?


–Ai încercat, în versuri,
să cânți pentru-a trăi?
căci printr-un cântec afli ce-nseamn-a suferi !

–Să sufăr ... printr-un cântec?
Nu știu să cânt !
Eu sufăr ...
doar când aud tăcerea
și glasul din pământ.
De-aș ști ...
că printr-o stea, pe veci nu voi muri ...
Dar spune-mi, Nemurire:
ca Tine voi mai fi?

–Dacă tu cauți viața, și moartea...
nu-ți dorești,
dacă nu cânți iubirea,
nu suferi când iubești,
degeaba scrii tu versuri
și scrii cu foc pe stele,
căci vei muri degeaba, murind și tu...
și ele !