Trecători, tânjind la flori

Pe o stradă, o albină
Se grăbea cu flori în brațe,
Să le-mpartă la stupină,
Să le bucure pe soațe –

Îi ieșeau mereu în cale,
Oameni, fete și băieți -
Cu atâta dor, o floare,
O priveau, oftând, grăbiți –

Și albina prinse veste
Că atâția oameni vor
Să primeasca-n dar o floare
De la Zâna florilor –

Măcar una, s-o privească,
S-o miroase, să îi țină
Cu lumina lor, lumină,
În stupina omenească –

De atunci, albina-mparte
Flori la oameni, în tăcere –
Căci și oamenii fac miere
Când împart, pe mai departe,

Trecătorilor prin ere,
Flori născute să se-ofere…


10 mai 2007