toate părțile corpului meu sunt inutile
toate cuvintele sunt moarte pe dinăuntru

stau cu inima încremenită
simt cum fiecare secundă se dilată se extinde
explodează

așa se ucid probabil pruncii
așa trăiesc probabil condamnații pe viață

însă eu nu sângerez eu nu mă revolt
nu încerc nici să respir nici să evadez
măcar de aș închide ochii

anesteziază-mă lent de la măduvă până în suflet
acum nu mai contează ce puls am dimineața
cât mă mai țin verticală pereții

toate celulele merg în urma ta
femei infirme