Odată ce oamenii
au fost cuprinși
de nostalgia lutului,
îngerii sferelor de cauciuc
au și început
invazia stradală.
Îngeri Charlot,
cu o sinceritate extravagantă,
îngeri beți de lumină
și de afaceri,
îngeri în sine,
legați și sculptați
în trunchiuri de tei
alergând desculți
spre marea moartă de miei.

Școala și-a deschis
în cele din urmă porțile,
pentru a cuprinde în ea
ceraturile Erosului Eres.

Sătui de sărut, sfinții
și-au aruncat aureolele,
și-au început să navigheze pe internet,
în căutarea sufletului de-păzit.

Mă simt mereu urmărit
de privirea umedă și tămăduitoare
a acelui înger-bărbat,
îmbrăcat în geacă de piele albă;
ce-și tremura aripile de pânză,
peste copile și copii.

Speriați de efectul nemulțumirii,
de ferocitatea cu care
ființele-carne
și-au spart trandafirii de fier,
îngerii de pază,
jandarmi ai vieților particulare,
și-au răstignit
sufletele de-păzitoare
îmbătate devreme
de gheața uitării,
pierdute undeva,
pe firul informației,
în Eternitate.