îmi umbli împleticit prin destin
deschizând neglijent sertare adânci
în circumvoluțiuni căptușite cu grăsimea uitării
te simt cum înoți greu prin mine
în mierea îngroșată a pereților sufletului
împachetându-mă în armonie lichidă


totul o să se-ntâmple la fel, după noi
tot mai tocit soarele o să-și treacă burghiul prin felurite carene
prin muzee senile Turner o să-și incendieze în liniște mările
cu amurguri peste lumi suprapuse
în curând cârceii o să ne urce în triceps vițe lungi de durere
prin vene o să ne curgă mercur
doar viermii o să-mi mai miște în forfotă limba
cu ultimele cuvinte spre tine



te-am hrănit cu bucăți mari din mine
să-mi duci cromozomii departe în genealogii complicate
dar noi nu suntem aici decât subiectul multiplu
al unei fraze pe care dumnezeu o stâlcește-ntre dinți
în nașteri de universuri sterile


iar acum stăm spate în spate
condamnați la același glonț fulgerat de lumină
suntem doar genul uman
predispus la avalanșe de euri
blocate în linii de sânge




foto: © Paul Frankian - "Portrait of Nude Woman Expecting Child"