- albastru luminat de stelele ce colcăie
m-agăț de pietre încercând sa ies afară
groapa mă înghite - un roz pal il miros,
praful se depune pe mine, în mine,
o disfagie,ma-mbolnăvește
o gigantică piatră am în piept
un nod ce mă oprește să înghit,
să mănânc, să miros, să respir SÃ TE SIMT.

nu am de gând să mă opresc aici,
simt mirosul de culori ce mă domină
devii mai pală, pieri încet
ridici ghiara de pe mine,ochii ți se albesc
atunci eu fug - ȘI MÃ TREZESC.

Iar te simt morbidă pasăre ce umbli noaptea-n vis
Și somnu-l adâncești într-un negru eter
Mă faci să mă pierd în deziluzii ambigue
Tu nu ești o ființă , ești o mortăciune
Mă faci să simt și apoi pleci
Îndeplinindu-ți scopul tău malicios
Ești un virus fără tratament , o decepție
A unei lumi în care nu vreau să mai exiști
MORI odată că să nu mai dezamăgești...