pîlniile de sticlă ale mîinilor astăzi
au strecurat încet
deget cu deget către frunte.
șerpii
încă un pic.

cînd am ajuns dincolo
se încleiau păpușile
erau mai vechi
fără un picior sau un ochi
cîlți în loc de păr.

aerul era din paianjen făcut
boabe mici pe fir
atîrnînd totul
și gura mai respira
abur cald.

se mai întorcea din cînd în cînd
cu spatele
dar capul era neîntors
așa mobil
cu fața tot timpul.

dar noi nu o mai vedeam
nu.