Strecurat printre cearceafurile verzulii,
Ca un delfin printre valuri,
Sunt gata să mă orientez după soare;
Să caut Estul, să caut Vestul,
Să mă fixez în peisajul
Din care nu mă mai dau plecat.
Aștept apoi să fiu întrebat:
„Dar tu cine ești, străine?
Nu te-am mai văzut prin cartier.
Ai vre-un buletin de identitate, ceva?”
„Dar, draga mea!
Eu sunt visul tău din Transilvania;
Moțul acela viteaz de pe statuia din Abrud;
Beam înpreună, la Turda,
Vodcă făcută din alcool rafinat.
Sunt bulgărele de zăpadă
Pe care-l rostogoleai la Brașov, prin Poiană;
Gândul cu care urcai tristă, printre ciobani,
Dealul Feleacului la Cluj.
Fotografiam cu Smena aceea jerpelită
Stauia contelui Weselenny din Zalău.
Nu mai ții minte?
Abia împliniseși douăzeci de ani.”

Timpul s-a așezat în cearcănele
Din jurul ochilor tăi verzi,
Ca un ecran impenetrabil.
„Mai încearcă odată!
Abia împliniseși douăzeci.”

Dan David, Los Angeles, 11-26-2005.