ivan numără pașii.douăzeci până la fereastră.în salon lumină sticloasă ,multă.afară soarele se zbate decent .ivan atinge vâna subțire acolo unde fotoliul arcuiește picioarele.lacul de deasupra adună toate luminile. doar el știe plăcerea.
atunci a intrat corbul în salon.nu era nici o statuie a atenei . pasărea neagră s-a învârtit de trei ori ca o piază rea.ivan a întins brațul. corbul s-a așezat cu un croncănit:"mereu"
ivan mănâncă singur în salon. porteretele fraților lui:dimitri bucuros de carne , cu ochi cenușii.aleoșa timid în ritualul iubirii eterne.
seara aranja jupoane pe marginea ferestrei. le dezbrăca unul câte unul și le înghesuia întunecoase pe pervaz.ivan le miroase nemișcat din fotoliu.
intră madame b. înaltă și răcoroasă .îl ura pe ivan.era cu el de zece ani.corbul de pe brațul lui scutură aripile. un praf ca de aur pătrunse ochii lui ivan.madame b. nu s-a bucurat ca altă dată.dar i-a întors brusc spatele ca să zambească lui dimitri.
"așteptăm să treci ivan". toate de pe masă au șușotit între ele. le aude și ea. dar nici unul dintre ei nu a încercat să le oprească.complici.corbul a îndrăznit:"mereu"
doar atunci ivan a răsurnat masa. fără furie. meticulos.madame b. scria în gând două trei cuvinte.