Ploaia spală tristețea geamurilor
Trotuarele reci, negre
se târâie în josul străzii.
Două urme de tălpi goale
sapă în asfaltul izbit de stropii limpezi…
Mă adun de pe afișele
decolorate, lipite cu aracet
pe ziduri murdare :
Te, m, or, zi, k, v-, op, ei!
Ceasul din vârful prefecturii
bate ora…bate ora șapte.
Se deschid magazinele.
Aș intra să mă vând pe 100 ml de fericire..
E gri afară și eu mă apun…