Pământ mi-e trupul, iar chipul mi-este ars;
nu pot a mă minții, nu sunt ca voi,
mi-e dor de toate, sunt o ființă de pripas,
mi-e gândul mut, mi-e sufletul noroi.

Am pierdut sensul din orișice cuvânt,
nu-mi amintesc cum e să ai suflet curat;
mă strânge spațiul, iar aerul mi-e strâmt
de prea mult eu ce nu-mi va fi iertat.

Am șters din mine tot ce a fost sfânt,
tot ce-am iubit am omorât și-am îngropat;
nu sunt legată de cer nici de pământ,
mă doare viața și tot ce sunt păcat.