Când inima pulsează în ritmuri cadențate
De muzică stelară,privesc la cerul gol.
E seara vieții mele,când lumea mă-nfioară
Cu spasmele-i nefaste,ce mă-nconjor domol.

De-aș evada din roiul mulțimii trecătoare,
Pierzându-mă-n noianul de stele,visător
M-aș legăna pe coama unei comete,care
M-ar duce-n univers ca simplu călător.

Împărtăși-voi lanțul încâlcitelor mistere,
Descoperindu-i sensul acestui univers,
O șansă mi-ar surâde,oricât ar fi de mică,
Să-mi aflu rostu-n lumea ce-și are propriul mers.

Cum orice lucru-n parte își poarta-al său destin,
Cum orișice ființă își duce a sa cruce,
Prin labirintul vieții mă-ncumet ca să trec,
Indiferent pe calea pe care mă voi duce.