rod somnolențele, strâng un laț în jurul somnului și îl ridic
fără să mă trezesc, dâra de fum în care rotirea
miroase a mâini zdrobite. venele dorm, poate
au aceleași vise în care apar copii cu mâinile înnodate
mâncând din grăunțe în timp ce sângele
învelește delirul. sub picioare e o masă întinsă

o familie de șoareci iese din mâncarea proaspătă. accesele de furie
îmi ondulează carnea și oasele, cad bucăți de somn pe iarba uscată
mă destram, nu mai am timp să beau încă un om
privind sternul cum se mărește, o marionetă
stă întinsă în el și se umflă cu lichid, ocupă spațiul, devine
o masă întinsă

e o bucurie cu ramuri de care atârnă cuvintele, formează
roiuri de insecte ce acoperă somnul și-l fac să pară
o femeie cu gura deschisă. dacă aș dispărea în somn
în gura ei aș pune ultimele firimituri ca să nu mai găsesc
drumul înapoi. aici nu se mănâncă, stau întins până când
trupul se topește, rămâne doar marioneta ca
o masă întinsă