Se mai întamplă uneori,
Și mai ales acum,
Mai de curând,
Când nu mai știu nici măcar cîți
Ani sau primăveri au fost.
Trecut-au mulți pe lânga mine,
Lăsat-au dâre-adânci în drumul lor.
Le văd, le simt și le știu bine,
Pe fiecare, când, cum și ce fel.
Din zi in zi le număr și constat
Că sunt mai multe încă.
Se înmulțesc mereu.
Unii chiar le spun : riduri.
Dar, sincer, nu-ș de ce.
Le cunosc foarte bine,
Le știu la toate povestea.
Unele-s triste,
Altele, vesele chiar.
La una îți dau lacrimi,
La alta râzi copios.
De una treci indiferent,
Una romantic îți cântă la ureche,
Alta îngrozitor își urlă disperarea,
Dar vezi tu? Toate ,
Dar absolut cu toate,
Sunt scrise de același autor.
Abia atunci,
Când le vei ști și tu pe toate,
Poți să spui lumii : îl cunosc.
Dar pân-atunci mai este vreme,
Și vor mai trece încă
Ani sau ... primăveri.