vagoane interminabile pline de lacrimi
merg foarte încet pe ruta nelămuririi...
întrebările curg sacadate țipând melancolic
de tare...

călători fără bilete în călătoria spre cer
așteaptă curioși trenul schimbării eterne...
rămân pe peron...trupuri seci eliptice de suflet...

întârzieri de n minute isteric gonesc prin sunete...
voci înțepate anunță refuzul cerului de-a mai primi
suflete călătoare în trenul de mică viteză....e plin...

sunt doar o poveste sau poate un capitol al ei...
dar cerul e de când lumea GARA ETERNITÃÞII
doar trenul cu ruta spre efemer...mai oprește...
și pe la iad...