Se lasă inserarea ușor peste izvoare,
Și se inneacă marea in razele de soare,
Se bucură natura de umbra delicată,
Și se-nnoptează iarași in lacrima uitată.

Se inserează-n crânguri și soarele apune,
El o durere are,dar nouă nu ne spune,
Tamâie ii e văzul,pierdută ii e iubirea,
Și lasă lin pe șesuri plecată și privirea.

Mie drag apusul zilei când vine inserarea,
Mă bucur iar de visul ce il atârna marea,
Am veșnic o lumină când inserarea vine,
Și pot să spun acum că simt că imi e bine.

Se lasă inserarea intre pămant si cer,
Și razele de rouă se zbat incet si pier,
Mie viața o lumină când bucurii zăresc,
Și pot privi amurgul căci simt că il iubesc...