dinspre
umbrele boschetare
umbre de lux
urme de tocuri
umbrele proaspăt coagulate ale trupurilor
de-o zi
urmele freatice ale lacrimilor durerilor pierderilor
umbrele modeste abia conturate cu botul întins
după hrană

o anonimă ce-și tatuează însemnele
în cearcănul cerului
la apusul soarelui
taie cu lama o bucată din peisaj
linge șiragul picurilor de sânge

milimetric pășește pământul în carnea umbrelor
granițele ecosistemelor nu se mai disting
totul e un singur plămân o inimă
o gură năpădită de fluturii nopții

te aștept scuip aprind a zecea țigară
încă o gură de cognac
nu vii de ce nu vii
tu muză-bărbat construit după formele fibroase ale sensurilor
tu cel ce aduci sarea piperul ploaia
în venele mele
uraniul meu îmbogățit

în așteptare
umeri în guler de piatră.