ieri, venind spre bcu, dădeam numai peste trupuri contorsionate fantezist, frunze bolnave de gălbează(în mijlocul verii!) și câini embrionari cu papuci de mătase și coleretă
ziua promitea a fi de un suprarealism zemos
ciorile pline de rahat negru cu alb erau departe

și nici un fir de iarbă nu mi se clintea sub țeastă
când...
deodată...