Era la noi în sat o muiere
pe numele ei de fată
Olimpia lui Bușoi
iar după măritiș
Olimpia lu' Dionisie
Avea muierea asta o dambla
în fiecare zi
chiar și de trei ori pe zi
aducea în bătătură
câte un lemn
în spinare
după unde putea…
că dacă ar fi adus de la ea
n-ar mai fi avut nici-un copac
în picioare
pe pământul ei
sau al bărbatului
spuneau mai în glumă
mai în serios vecinii
Odată Gică al lu' Licioană
cu creionul chimic
muiat în gură
pe un pachet de țigări Carpați
făcuse o socotelă scurtă
Muierea asta a adus acasă
într-un an
365 de copaci
iar în 50 de ani
de când a luat-o Dionisie
a cărat de pe coaste
18250 de copaci
O adevărată pădure
a devastat Olimpia
cu spinarea ei…
Odata l-am întrebat și eu
pe Dionisie
Mai are mă muierea ta
unde sa pună lemnele?
A răspuns printr-un râs înfundat…
am acolo în vale lemne
și de când am luat-o
de la măsa
unele peste altele
Mereu am ars
din lemnele aduse de pe urmă
La cele dintâi
n-avem cum să ajungem
că Olimpia mea
aduce mai mult decat putem arde
E plină valea de putregai
iar de șerpărie
nici nu mai putem vorbi
N-am ce să fac
dacă muierea mea e harnică…