la fel mersul meu pe aleile din fața casei
arsura la flacăra lumânării doare la fel
supă fac și eu,
decorez tot cu frunze de salată
cămășile albe le spăl cu brațele goale
strănut uneori, alteori rămân prostită cu mâna la tâmplă,
lacrima mea tot sărată și grea
la fel iubesc și trădez și mă dărui
râsul meu hohotește, păru-mi se scutură
visele în pernă îmi răstorn ca oricine

singur cuvântul e altul cu mine,
retina înregistrează altfel jucării de copil,
gratii nevăzute fotografii alb negru
sufletul pândește altfel încruntări
tânjire muguri sau iască
doar câteva degete nu-s mereu ale mele
uneori se zdrobesc foaie cu foaie
alteori stau albe, nerostite
pe marginea unei albii altfel