Inca un vers, inca o rima,
Inca un rand si-o amagire fina,
De ce oare eu nu gandesc
Cu vise viata-mi risipesc?
As vrea de vers sa ma despart
Cu visul viata sa nu-mpart,
As vrea ca tot ce imi doresc
Sa nici nu cer si sa primesc.
Degeaba-n litere m-ascund
In rime cu-nteles plapand,
Degeaba gandul am pitit
In vreun vers ce am gandit
Ci-n va citi, nu-l va gasi
El taina n-o va deslusi
Gandirea e un lucru mare
Pacat ca n-are cautare.
Asa gandesc ca ce rost are
In lumea asta asa mare
In care nimeni n-ar gandi
A scrie versuri sau ceti?

Acum condeiul vreau sa rup
Sacul cu rime sa astup
Simboluri nu mai vreau sa scriu
Nimic eu nu mai vreau sa stiu...

De-a mea substanta ma-nfior
Sunt slab, arid, un tradator
A mele versuri n-au valoare
Sunt fade, trist e, dar sunt goale.
Deaceea vreau sa ma indrept,
De lume vreau sa ma destept
Sa realizez ca ea nu vrea
Ceea ce eu nu ii pot da.

Ultimul vers, ultima rima,
Inca un rand c-o amagire fina...
Oare am inceput ca sa gandesc?